luni, 9 august 2010

Care din noi îmbătrâneşte?

Inspirată de nepoţeii mei (unul de 12 şi altul de 1 anişor), astăzi am conştientizat că noi nu îmbătrânim (şi cel mai plăcut moment:) NICIODATĂ.
Zi de zi fiecare din noi, indiferent de vârstă învaţă ceva nou, dar bătrân este acel care nu mai poate învăţa, care ştie tot, care are la orice întrebare un răspuns. Şi când se întâmplă asta? NICIODATĂ. Şi e atââât de plăcut!!!
Cineva mai perfecţionist ar spune că rămânem toată viaţa proşti. Ei bine, proşti! Dar cine e atunci acel deştept care ştie tot?
Ieri, măricelul (nepoţelul de 12 anişori) mi-a spus că bunelul încă e tânăr pentru că nu a împlinit 60 de ani, dar îndată ce va împlini va fi bătrân, el aşa a învăţat la şcoală. I-am propus să nu-i spună asta bunelului că-l va supăra şi apoi şi bunelul învaţă câte ceva nou în fiecare zi, de ce 60 de ani ar fi limita tinereţii?
De asemenea zilele trecute am primit un filmuleţ cu micuţul (nepoţelul meu de 1 anişor), care chiar de aniversarea sa a început să meargă. Vă daţi seama ce bucurie pe capul tuturor rudelor şi oamenilor apropiaţi? Nici când e nuntă nu se împart aşa filmuleţele şi fotografiile cu nou frezatul şi, mai nou, nou mergătorul nostru puiuţ.
Chiar dacă în curând se apropie şcoala, la sigur capul îmi va fi plin cu alte noţiuni şi activităţi zilnice, aşa că îmi permit ca măcar în vacanţă şi aceste foiţe să se bucure de fericirile mele cotidiene, alături de cei mai scumpi oameni, care pe parcursul a 9 luni de şcoală îmi duc dorul şi pe care îi aud atât de rar, dar de la care pot învăţa atâta omenie.
Încărcaţi-vă de omenie şi familism în vacanţă, ca ai voştri colegi de şcoală, de universitate, de servici să se poată bucura de un adevărat prieten cu inimă mare, de un om împlinit, de o generozitate familială şi atunci ve-ţi rămâne în mintea şi inima colegilor ca un sufleţel al lor, şi doar atunci zâmbetele lor vă vor întâmpina şi petrece de fiecare dată cu cea mai mare plăcere şi sinceritate.
Într-un fel – o lecţie de omenie de la pici, într-un fel – o lecţie de viaţă pentru cei mari!

7 comentarii:

Anonim spunea...

E admirabil faptul că în orice acţiune de familie vezi sursă de energie şi fericire, Mariană dragă!
E admirabil faptul că aperi oamenii fără a-i face să se simtă prost pe alţii.
E admirabil faptul că eşti sinceră!
E admirabil că tu eşti Mariana Solonari, un om cu care aş vrea să mănînc macaroane încă mulţi ani (desigur putem trece şi la nivel de restaurante franţuzeşti :D).

îmi zicea o profesoară:"Suntem copii şi nu îmbătrînim atîta timp cît avem părinţi..."

Doina

Viorica S. spunea...

Doamne!!! Adevărată comoară e Bogdan!!! M-am uitat cred că de vreo 3 ori şi-l admiram de fiecare dată ca prima...e pur şi simplu o minune...şi atâta dragoste sinceră în acea casă! E deja mare şi merge atât de binişor!!! Îmi cer scuze că nu l-am felicitat de ziua lui...da' îi doresc din tot sufletul numai fericire, sănătate, noroc, să crească mare şi să ajungă CINEVA (că are cui semăna!)să se mândrească cu părinţii lui atât de frumoşi şi atât de perfecţi şi părinţii la rândul lor de dânsu!
În legătură cu bătrâneţea, care pe mulţi îi sperie şi îi vaietă, le-aş recomanda să îţi citească articolul şi sigur că clipele care le mai au de trăit le vor trăi de 10 ori mai frumos...
Eşti prea bravo...şi te admir pentru ceea ce eşti...
Mulţumesc că-mi faci viaţa pur şi simplu frumoasă!!!

Mariana S. spunea...

@Doina, m-au entuziasmat la culme "restaurantele franţuzeşti". Dă Doamne să ajungem la ele în timpul studenţiei încă.
Acum mi-a venit o idee, ca în următorul an de studii să ne gândim la prosperarea noastră, ca bătrâneţea care va urma (care de fapt nu există :P) să fie înfloritor de fericită.

@Viorică, sper şi eu ca clipele ce le mai avem de trăit împreună să le trăim din plin şi să nu oferim atenţie tuturor piedicilor şi ispitelor de nefericire.

Raisa Ioana spunea...

Niste sfaturi demne de luat in consideratie. E prima data cand te citesc, si la primul articol am decis sa-ti si dau un comment. Intr-adevar pari foarte sincera si calda. Sa scrii asa imbucurator si in continuare.
Raisa :)

Mariana S. spunea...

Într-adevăr e ce simte sufletul, dar pot fi şi rece (spre nefericirea altora :P). Totuşi sinceritatea, sper, că încă se mai apreciază ;).
Mulţumesc Raisa.

Anonim spunea...

Sunt o admiratoare de a ta si a Vioricai S.de cum v-am vazut pozele in profilul de facebook al unui om la fel de minunat ca si voi....si tin sa va felicit si eu pentru mintile voastre intelepte si trupurile voastre gingase. 28 ani am,nu stiu sa ma exprim ca voi spre rusinea mea dar stiu sa va apreciez pentru ce sunteti.

Mariana S. spunea...

Important e să fii OM în lumea asta mare, pentru că mulţi se ştiu a exprima frumos, dar puţini ştiu a fi Oameni, respectând, iubind, apreciind şi trăind după nişte principii de viaţă frumoase. Se pare că eşti printre ei, scumpă Anonimă :P