Un nou an universitar. Altfel parcă inspir aerul, pentru că timp de un an am învăţat altfel să-l expir şi anume în aşa fel, încât fiecare clipă să o folosesc dacă nu raţional, măcar cu activităţi care la moment îmi par utile dezvoltării de personalitate individuală.
Aveam în vedere ceva mai pământean: vreau să fiu mai bună şi mai profesionistă ca ieri! E o tendinţă care te mănâncă de vie: nopţi nedormite, cercetări de multe ori profunde şi fără rezultate, critici constructive rare, de obicei cele tăioase te fac să perseverezi, nu mai zicem de autocritici. La sfârşitul verii am şi citit mult şi divers. Am prins gust, dar odată cu universitatea şi în general, cu viaţa de student am pierdut din timpul liber.
