Diplomaţie + Decenţă – parte componentă a succesului sau teoria celor doi „D”

Un nou an universitar. Altfel parcă inspir aerul, pentru că timp de un an am învăţat altfel să-l expir şi anume în aşa fel, încât fiecare clipă să o folosesc dacă nu raţional, măcar cu activităţi care la moment îmi par utile dezvoltării de personalitate individuală.

Aveam în vedere ceva mai pământean: vreau să fiu mai bună şi mai profesionistă ca ieri! E o tendinţă care te mănâncă de vie: nopţi nedormite, cercetări de multe ori profunde şi fără rezultate, critici constructive rare, de obicei cele tăioase te fac să perseverezi, nu mai zicem de autocritici. La sfârşitul verii am şi citit mult şi divers. Am prins gust, dar odată cu universitatea şi în general, cu viaţa de student am pierdut din timpul liber. Ador dinamismul, şi totuşi când nu mă mai ţin puterile vreau liberatate temporală (noţiune „à la Copil dorit”, dar numai bună pentru înţelegerea esenţei). Lupt pentru autodezvoltare continuă în toate domeniile, mai ales cele cărora le port interes şi care mă vor ajuta să devin un om cu cultura generală înaltă (aşa se zicea când ni se dădea de citit adăugător în liceu) şi un demn viitor familist. După mine şi când întemeiezi o familie trebuie să treci un examen al cifrelor pe care le deţii şi al încreţiturilor care te-au ajutat la mulţimea de cifre aflate înainte de virgulă şi măsurabile în bancnote legale şi pe cât se poate de cinstit adunate.

Anume aici aş face legătura cu decenţa. Eu observ o regresie liniară directă simplă între succesul de care vorbeam mai sus şi decenţă. Decenţă în tot ceea ce faci: cumperi pâine, închizi uşa, traversezi strada, arunci gunoiul, saluţi duşmanul (aici deja începe diplomaţia), poziţionezi mâinile în timp ce asculţi profesorul, îţi aperi identitatea când ţi-e atacată (normal că mereu e) pe nedrept , rogi („prietenele studentului”) secretara de la universitate să-ţi elibereze o adeverinţă pentru permisul de şedere, rezervi bilet la operă (echivalentul unei jumătate de luni de trai în condiţii normale, cum ar fi o masă pe zi ;)), pârăşti neintenţionat sora medicală despre mita ce urma s-o dai în prezenţa „managerului” (:D) medical, pierzi cercelul de aur cu semnificaţie sentimentală şi reacţionezi în conformitate cu regulile eticii exagerate în scopul de a păstra liniştea şi dragostea pentru prietenii din jur sau pur şi simplu încerci să reţii numele prietenului colegii de cameră care are trei sărbători concomitente (două de ziua numelui şi o zi de naştere), iar cadourile fiind problema săptămânii în camera 112.

Am revenit pe pământ, pentru că în acest sfârşit de săptămână am decis să fiu diplomată prin abilitate, subtilitate şi atenţie, ceea ce se apropie de un realism bine pus pe picioare, ca mai apoi să încerc să-l leg strâns de un comportament adecvat şi asociat fiecărei situaţii în parte, cu grijă. Până la urmă şi ăsta e un antrenament care-l putem practica doar acum, când de funcţia noastră nu depinde milionul din banca vecinului. Îs cu aşteptări mari, acţiuni ferme şi cu prieteni de încredere. Am putere prin voi. Altfel spus, aveţi putere prin mine datorită unei atitudini frumoase pe care o purtăm împreună.

De ce să nu punem în practică teoria celor doi „D” şi să reuşim?

(În poză nepoţelul meu de 1 an şi 2 luni - Bogdan şi cel de 12 anişori - Mihai)