Sufleteşete în rimă

Despre şi pentru un el

Întreg pământul se întreabă de ce am eu, nu tu putere

Visând la ochii tăi, Miracol, de ce tu nu-mi provoci durere?

Albaştri mari, modeşti prea tare şi eu tot mândră stau, privesc

Terorizez în mare parte tot simţul tău Dumnezeiesc.

Zâmbesc bătăilor de inimă ’nteţite  rău în trupul tău,

Cărniţa ta tremurătoare, privirea ta...hm... tonul meu :

DELOC îndrăgostită-n tine şi aproape îmi rămâi a fi

Tu, înger blond cu ochi albaştri, ce mă uimeşti din zi în zi.

Crezi nu-nţeleg îndepărtarea ce pentru tine pare vidă?

Tu nu-ţelegi îndepărtarea ce pentru mine e firidă!

Catastrofală, adâncă, ruptă, ucigătoare, prea închisă

Prea criminală şi murdară, patetică şi nedescrisă.

Vederea-ţi curge cald, dar dornic şi senzual atingi arestul,

Opreşte modestia-n tine, doar ştii că-n altceva-i succesul.

Aruncă valul de pe tine, bogat ai fi şi totul arde

De izvorâre-a unei sete a cărei toţi noi suntem prade.

Găseşte-ţi rostul căci puterea, (a ta o fi ?) în mine-aprinde

Emoţii mari şi prea grăbite, din vână-ncep ele-a descinde.

Curat şi greu, apăs trăgaciul, împuşc oglinda, dar cad eu...

Tu, înger, doar eşti om...săracul, tu înger, nu poţi fi ateu...

23 aprilie 2010, vineri