Ştie să te facă fericit propria inimă?

Tind să remarc câteva lucruri care recitite vor justifica şi „filosofiile” ce vor urma. Sunt studentă în universitatea care mi-am dorit-o prea mult în viaţa asta, sunt membră şi deţin un statut respectabil în asociaţia despre care se vorbeşte în întreg Iaşiul şi la care râvnesc mulţi tineri să fie parte, sunt înconjurată de foarte buni şi fideli prieteni, sunt un om împlinit ţinând cont de vârsta pe care o am. În schimbul la toate astea viaţa îmi mai oferă şi multe alte oportunităţi, totodată luându-mi în schimbul ăstora dintre bucuriile deja apartenente sufleţelului meu.

Vi s-a întâmplat să renunţaţi la autobuzul care vine pe ploaie în schimbul următorului al cărui sosire e in jumătate de oră, dar are fotolii mai comode? Sigur majoritatea vor spune „nu” şi totuşi mai există „nesănătoşi” care vor confirma acest lucru. Cel mai interesant e că nici nu vă daţi seama de câte ori aţi fost chiar voi „nesănătoşii” şi lumea din jur v-a reproşat-o, iar voi îi credeaţi de răuvoitori sau aţi reacţionat : „uite la bârna din ochiul tău, frate”.

Recunosc, am făcut de toate: şi pe ploaie am stat şi comod am mers, adică mai des am fost celula nesănătoasă a societăţii, dar niciodată nu m-am certat în interior, chiar dacă fizic aş fi putut roşi pentru ca să rămân a fi un „standart civil cu bun simţ”, în interior întotdeauna am crezut că alegerea de moment a fost una corectă, pentru că am gândit înainte să fac, orice om gândeşte în măsura posibilităţilor şi eu am făcut la fel, doar că nu mereu rezultatul depinde de alegere făcută. Şi nu vreau să-mi demonstrez perfecţiunea pe care nu o deţin, dar vreau să vă îndemn ca alegerea pe care o faceţi întotdeauna trebuie să fie gândită şi NICIODATĂ să nu lăsaţi NIMIC în voia sorţii, chiar dacă rezultatele se întâmplă a fi şi neaşteptate.

Era şi mai este :) legea lui Say precum că cererea îşi creează propria ofertă. De-o fi aşa sau invers rămâne la postul de conducere al fiecărei dintre vieţile voastre. Eu am ales tot ce-i mai curat, adevărat şi pur, am ales sinceritatea, dreptatea şi bunăvoinţa ca piloni, am ales asta şi pentru strănepoţi (chiar dacă nu ştiu de am vreun drept). Eu voi iubi şi voi propaga asta, pentru că fericirea mea izbucneşte prea des din mica inimioară din cauza dragostei (fie ea de care n-o fi) care-i motivează pulsaţia zilnică.

Of, Inimioară, îţi mulţumesc pentru fericire!

P.S. Tabloul bătrânei este realizat de pictorul basarabean - student la Iaşi: Dionisie Cîrstea.