Ştie să te facă fericit propria inimă?

Tind să remarc câteva lucruri care recitite vor justifica şi „filosofiile” ce vor urma. Sunt studentă în universitatea care mi-am dorit-o prea mult în viaţa asta, sunt membră şi deţin un statut respectabil în asociaţia despre care se vorbeşte în întreg Iaşiul şi la care râvnesc mulţi tineri să fie parte, sunt înconjurată de foarte buni şi fideli prieteni, sunt un om împlinit ţinând cont de vârsta pe care o am. În schimbul la toate astea viaţa îmi mai oferă şi multe alte oportunităţi, totodată luându-mi în schimbul ăstora dintre bucuriile deja apartenente sufleţelului meu.

9 luni de viaţă

Prea multe probleme, griji şi nevoi am pe cap, prea multe ca să scriu în blog şi să supăr şi altă lume. Dar uite că astăzi, 5 mai, a mea mândrie - al meu nepot, a împlinit 9 luni. Acea "boghiţă" de om deja are 9 luni. Astăzi, după o zi plină de fugă şi grabă m-am aşezat pe pat să-i scriu felicitare puişorului meu, când...ei îmi trimit filmuleţul ataşat aici. Am decis să aştept să se încarce şi apoi am înţeles ... am înţeles cât sunt de fericită! Cât de frumoasă e viaţa asta având alături nişte oameni care ţi-o fac cu adevărat plină de energie şi dragoste pentru destinul tău. E cel mai dulce, e cel care mă completează şi mă face să-mi iau în serios rolul de "MĂTUŞĂ".