Nu puteam, nu puteam să-mi permit să trec de această sărbătoare, chiar dacă e deja 2 iunie. Sunt prea obsedată (în sens bun) de copii şi de tot ce porneşte de la ei, ajungându-se la studenţie, maturitate plină de activităţi libertine/frustrante/financiare (:D) sau bătrâneţe cu avalanşe de împliniri a unor regrete uitate pe undeva printr-o fotografie cu "prima mea dragoste" (la 14 ani tata îmi spunea că a fost mama, ceva mai târziu a recunoscut că de fapt a fost o blondă).
