duminică, 25 aprilie 2010

Despre omagiata


Sunt mândră să mă numesc Mariana, întotdeauna mi-am iubit prenumele. Sunt mândră că m-am născut în Lăpuşna, sunt cea mai fericită să am (am mai amintit şi în articolele precedente) prieteni adevăraţi : îi am şi ştiu care-s şi mă bucur să-i preţuiesc şi să-i surprind plăcut!
La mulţi ani celei mai frumoase brunete de pe lumea asta! La mulţi ani celei mai sufletiste inimi! La mulţi celei mai sincere fetiţe!

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Mi-i dor de ce iubesc


Cel mai greu pe lumea asta e să pierzi oamenii dragi, oamenii fără de care uneori nu-ţi mai imaginezi viaţa.
De obicei se întâmplă ori să plece cu totul, ori să-ţi întoarcă spatele (cât de frumos spus cu "spatele", ca atare e cu mult mai dureros). Eu cred din tot sufletul că îi înlocuiesc alţii, cu mult mai buni şi mai ... altfel. Şi totuşi le duci dorul, un dor nebun. Îs trei la număr acum, îs tare diferiţi, dar mi-i dor de toţi trei chiar dacă ştiu că viaţa îmi oferă atâtea alternative. Mulţumesc Viaţă, dar trebuie să-i amintesc...mă doare.
- Cana cu apă şi lacrimi cu spirt;
- Drumuri fără sfârşit, istovitoare;
- "Nimeni nu e de partea mea".

miercuri, 24 martie 2010

Un nou virus acaparează Iaşiul

Nu ştiu dacă sunteţi la curent, dar pe la noi în Iaşi dăinuie un nou tip de virus. Nu aş fi vrut să intru în prea amănunţite detalii ca să nu panicăm lumea (că ea de obicei asta face la auzul celei mai mici bârfe), dar totuşi am să încerc să vă informez despre virus şi să vă amintesc şi nişte măsuri de precauţie.

Virusul „Viroica” s-a stabilit în oraş din toamnă. „Aviara”, „porcina” sau chiar simpla gripă nu pot să explice adevăratele puteri ale „Viroicăi”. Suferinţe, nervi, înroşeală a corpului, dureri mari(asemănătoare pişcăturilor insuportabile), panici, fugăreală a minţii şi trupului, capriciozitate maximă, replici jignitoare şi mult prea multă disciplină „comunistă”. Înţeleg că vă miră simptomele, dar dacă cumva le încercaţi să ştiţi că virusul v-a atacat şi în scurt timp vă nimiceşte.

luni, 22 martie 2010

Despre şi pentru părinţi

Ţin foarte mult să postez poezia mea despre părinţii mei şi vă recomand după lectura ei şi această pagină care de fapt e cartea de vizită a blogului meu. Fără ei nu mai exist nici eu.

E un sfârşit şi valul scade,
Adânc păleşte un şuvoi,
Prea liniştit devin ei prade,
Ai răpitorilor – nevoi.


E omul care-o viaţă-ntreagă,
Zâmbind, tăcând, apoi oftând

duminică, 21 martie 2010

Simplitatea mereu e mai pătrunzătoare

Mă numesc Mariana.
Sunt absolventa Liceului Teoretic Lăpuşna, com. Lăpuşna, r-nul Hînceşti. De curând am devenit studentă la Universitatea "Economică" (cum îi spune tatăl meu) în Iaşi. De multe ori am o groază de lucruri pe care trebuie cineva să le audă (nu am timp pentru înregistrări video), deci le voi scrie (în scopul de a uşura viaţa bunelor mele prietene - prea multe le povestesc pe zi, de aici le va fi mai uşor să-şi aleagă informaţia utilă). Astăzi m-am împărtăşit. Am tot dreptul să încep să scriu într-un blog. Vreţi citiţi, vreţi criticaţi (e posibilă şi cumularea:D).