romansim EL

romanism EA

Dedicat băieţilor (nu de 5 mai )

Dacă până acum erau câte 13 sfaturi pentru dragii noştri fără de care nu se mişcă nici o economie, nu se aprinde nici o culoare electorală pe străzi şi nici nu cade vreo lacrimă fără ca „Cupidonii” să n-o facă lată la o bere sau după aceasta, articolul nostru va fi din partea (am decis să fim superstiţioase şi să micşorăm cifra, totuşi suntem domnişoare) a 12 fete.

Neaşteptat? Dar să vedeţi ce personalităţi: foste prietene de preşedinţi de ONG, prietene de foşti preşedinţi şi foste preşedinte ale aceloraşi tipuri de asociaţii, sau unele dintre cele mai curtate fete din vara aceasta de către bloggerii cu sânge românesc, fete care au câştigat toate Miss-urile existente prin România noastră Mare, liceene premiate la olimpiade regionale cu profil real, unele dintre cele mai frumoase fete, cu cele mai lungi picioare şi cu cei mai inteligenţi neuroni moşteniţi de la părinţi artişti şi ingineri, cele mai frumoase studente din universităţile aceleiaşi Românii Mari, fiind şi cele mai înrăite adepte ale ideilor unioniste şi ale dezvoltării personalităţii şi inteligenţei, fete creţoase şi blonde, brunete şi înalte, ambiţioase şi care, oricum, au nevoie de voi – bărbaţii şi tot ce mai oferiţi pe lângă asta (şi să vedeţi mai jos numai câte vă stă în puteri).

Ce-a fost mai sus e doar o pregătire pentru boom-ul ce urmează. Pentru că curajoasa de mine, a decis să le poreclească. Da! Pe toate 12. Am făcut aceasta, fiindcă le-am promis fetelor că nu le citez, dar e imposibil, ele sunt nişte scriitoare cu tupeu (când merge vorba de voi), citeşti şi le reciteşti gândurile şi tot mai descoperi câte ceva nou.

Dar să vedeţi ce uşor se memorează (vedeţi poza: numele lor real – şi porecla, ca să staţi acasă să încercaţi să trageţi nişte liniuţe, le comparaţi cu vecinul... frumoasă ne-a mai fost copilăria) :

De 1 iunie: prima dragoste a lui tata

Nu puteam, nu puteam să-mi permit să trec de această sărbătoare, chiar dacă e deja 2 iunie. Sunt prea obsedată (în sens bun) de copii şi de tot ce porneşte de la ei, ajungându-se la studenţie, maturitate plină de activităţi libertine/frustrante/financiare (:D) sau bătrâneţe cu avalanşe de împliniri a unor regrete uitate pe undeva printr-o fotografie cu "prima mea dragoste" (la 14 ani tata îmi spunea că a fost mama, ceva mai târziu a recunoscut că de fapt a fost o blondă).

poze 2015

Diplomaţie + Decenţă – parte componentă a succesului sau teoria celor doi „D”

Un nou an universitar. Altfel parcă inspir aerul, pentru că timp de un an am învăţat altfel să-l expir şi anume în aşa fel, încât fiecare clipă să o folosesc dacă nu raţional, măcar cu activităţi care la moment îmi par utile dezvoltării de personalitate individuală.

Aveam în vedere ceva mai pământean: vreau să fiu mai bună şi mai profesionistă ca ieri! E o tendinţă care te mănâncă de vie: nopţi nedormite, cercetări de multe ori profunde şi fără rezultate, critici constructive rare, de obicei cele tăioase te fac să perseverezi, nu mai zicem de autocritici. La sfârşitul verii am şi citit mult şi divers. Am prins gust, dar odată cu universitatea şi în general, cu viaţa de student am pierdut din timpul liber.

Care din noi îmbătrâneşte?

Inspirată de nepoţeii mei (unul de 12 şi altul de 1 anişor), astăzi am conştientizat că noi nu îmbătrânim (şi cel mai plăcut moment:) NICIODATĂ.

Zi de zi fiecare din noi, indiferent de vârstă învaţă ceva nou, dar bătrân este acel care nu mai poate învăţa, care ştie tot, care are la orice întrebare un răspuns. Şi când se întâmplă asta? NICIODATĂ. Şi e atââât de plăcut!!!
Cineva mai perfecţionist ar spune că rămânem toată viaţa proşti. Ei bine, proşti! Dar cine e atunci acel deştept care ştie tot?